În iudaism, câinii sunt considerate animale murdare. În vremea când a fost scris Torah, câinii trăiau în haite și mâncau gunoaie, chiar cadavre umane.

      Aceste haite erau de multe ori purtătoare de boli și puteau fi periculosi, așa că disperțul  față de câini provenea, cel puțin parțial, din conduita socială menită a proteja oamenii de bolile pe care câinii le puteu purta.

​

,,Să nu aduci în Casa lui Hashem, Dumnezeul tău, câștigul unei curve sau prețul unui câine, pentru a îndeplini vreun jurământ oarecare, căci și unul și altul sunt o urâciune (un lucru abominabil) înaintea lui Dumnezeu“.

     Într-adevăr, câinii sunt animale puțin amintite în Biblie. În general, câinele este asociat în iudaism cu răutate, cruzime, sânge și moarte. Astfel, referiri precum câini care ling sânge sau epitete precum câini proști sau câini lacomi sunt prezente în Cartea Regilor (Regi I, 14:11, 16:4, 21:9, 21:23, 21:24), în Ieshaiahu (Isaia 56:10-11) sau chiar în Psalmi (22:16, 68:23). În Tora (primele cinci cărti ale Bibliei), câinii sunt mentionați în versetele 11:7 si 22:30 din Exodul, poate singura dată în sens pozitiv: “Împotriva fiilor lui Israel, nici un câine nu a lătrat.”