Dacă tot spunem că își au originile în animale sălbatice, cum au ajuns câinii să fie domesticiți? Oamenii de știință se contarzic atunci când vine vorba de vârsta câinilor domestici. S-au desprins ei din lupi sau dintr-un strămoș asemanător lupului acum 135 000 de ani, așa cum susține un cercetător, sau au apărut acum   12 000-15 000 de ani atunci când sunt datate primele semne ale existenței lor? A evoluat câinele domestic pe care îl cunoaștem acum către prezenta sa stare de existență după ce oamenii au început să îsi facă așezări permanente, acum 15 000 de ani? Indiferent de situația în care au devenit o specie integrată acum 100 000 de mii de ani sau acum 10 000 de ani, știm cu siguranță că aceștia nu erau animalele domestice pe care le cunoaștem astăzi până nu și-au intersectat destinele cu ale oamenilor.

               Este general faptul că strămoșii câinelui au fost atrași inițial de către adăposturile umane datorită oportunităților de a-și obține hrana. Ei au venit aici pentru a mânca resturi de mâncare sau gunoaie. Cu timpul, sătenii s-au obișnuit cu aceste animale, poate chiar le-au considerat utile pentru eliminarea gunoaielor și a resturilor înaintea apriției altor animale nedorite. Pe masură ce acești câini din jurul satelor au devenit teritoriali, probabil au început să latre la alte animale care se apropiau sau la străini. Este posibil ca sătenii să fi apreciat avertizările timpurii datorate lătrăturilor și comportamentelor teritoriale, pentru a îndeparta animalele periculoase.

               Cu timpul, sătenii probabil au început să recunoască anumiți câini din sat, poate chiar să le dea nume sau luând un pui pentru distracția copiilor. Cumva, odată cu trecerea anilor, câinii au devenit o parte integrată a lumii satelor trăind în interiorul granițelor lor și nu la periferie, ca pâna atunci. Un vânator probabil a decoperit că unii dintre câini puteau lua urma sau puteau fi de ajutor la doborarea prăzii de talie mare. Ei au început să ia acești câini împreună cu ei la vânătoare, folosindu-se de capacitățile lor olfactive superioare și de viteza lor pentru a captura hrana. La un moment dat, sătenii au început să îsi crească propriile animale de fermă, iar slujba câinilor a fost orientată spre a păzi cirezile. În următorii 10 000 de ani câinii au devenit animal de ajutor de-a lungul continentelor, fiind folosiți pentru mai multe slujbe.